Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

“Căci iată, întunericul acopere
pământul, şi negura mare
popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi
slava Lui se arată peste tine.” Isaia 60:2

Isaia a înțeles că slava care va cuprinde poporul său, nu-i cauzată de ceea ce ei pot să facă, ci de ceea ce este gata să împlinească Dumnezeu.
Din aceasta cauza el i-a îndemnat să-și pună toată nădejdea în Dumnezeu și în lucrările Sale.

Am citit undeva că printre triburile de indieni, exista un ritual deosebit prin care fiecare băiat, trebuie să-și dovedească bărbaăția, petrecând o noapte singur în pădure. În acest fel, copiii erau învățați să capete curaj și să nu se mai teamă de nimic. Într-o seară, un copil a fost dus în pădure de cei din tribul său și a fost lăsat în întuneric, având numai un cuțit în mână cu care să se poată apăra de animalele salbatice.

Cei ce l-au dus în pădure, i-au spus să nu se teamă, să stea liniștit și să vegheze toată noaptea, pentru ca nu cumva să fie atacat prin surprindere. Crezând că supraviețuirea depinde numai de efortul său, copilul n-a închis nici un ochi toată noaptea. Spre surprinderea sa, în noaptea aceea nu s-a întâmplat nici unul dintre pericolele pe care el le-a așteptat. Mai mult însă decât atât: când s-a făcut ziua, el a observat că în spatele unui copac, cu arcul în mâna gata să intervină în orice momet, a vegheat alături de el și tatăl său. Dacă ar fi știut aceasta de cu seara, cu siguranță că acel copil ar fi dormit liniștit chiar în mijlocul pădurii, fără să-și fi făcut vreo problemă. Dacă în această zi ai ajuns într-o situație despre care crezi că nu mai este nici o ieșire, uită-te în sus și vei vedea prin credință, că Dumnezeu, Tatăl nostru, veghează, pentru ca nu cumva să ni se întâmple vreun rău.

Doamne Dumnezeule; Îți mulțumesc că în mijlocul necazurilor nu mă lași niciodată singur. Ajută-mă să mă încred în Tine și să nu mă mai tem de nimic.