Un leu pentru Dumnezeu

E tipic românească. E creştină, a fost încreştinată forţat încă de când a apărut. S-a făcut verde, pentru ca nouă să ne placă culoarea.
Umblă prin biserici, face ravagii printre enoriaşi, ne ajuta la greu… E doar ea, incontestabila bancnotă de 1 leu.
Desigur, în România au fost mulţi inventatori care au ajutat mai mult sau mai puţin ţara şi implicit creştinii. Însă cel care a inventat şi proiectat bancnota de 1 leu poate deveni celebru peste noapte.
Cum aşa? De când a apărut, biserica e „verde”. E verdele acela natural, cu miros amestecat, mâzgălit cu „3056” sau cu „marcel” şi uneori ruptă într-un capăt. E cea care ne-a invadat bisericile, iar creştinii o ţin în mână până la colectă şi cu o lacrimă în ochi îşi iau adio de la ea sperând la o revedere. Ea ne ajută bisericile!
Unde sunt 200 de membri plus 50 de copii vei vedea 250 de bancnote de 1 leu. E bancnota noastră. Cea creştină. Cine va renunţa la ea? Daca ea este verde, culoarea pentru siguranţă, pentru libertate, drum deschis, cine o va înlocui cu una roşie? Roşu nu e pe placul creştinilor. Roşu indică stop, însă verdele indică libertatea. Creştinii vor să fie liberi, de aceea (culmea!) poartă doar duminica „verzişori” în portofel.
Ea ne “salvează” în fiecare duminică, ne ajută să ieşim din impas, ne ajută să zâmbim, să fim fericiţi pentru că am contribuit la creşterea spirituală şi materială a bisericii şi deasemenea ne ajută să ne gândim la viitorul lăcaş din cer, pe care îl construim încă de pe acest pământ. Dacă nu o ai, nu exişti.
E prea importantă pentru a fi uitată, deoarece e cea care aduce liniştea şi zâmbetul pe buze în biserică: „O am în portofel, nu am uitat-o acasă„.


Mulţumim bancnotă de 1 leu pentru că exişti! Îţi mulţumim.

Publicat în Anunţ. Leave a Comment »

Lasă un comentariu