Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

E greu când te întorci acasă,
Lăsând la groapă pe cel drag,
Când îi vezi locul gol la masă
Și nu-l mai vezi zâmbind în prag!

E cea mai mare suferință,
Să te desparți de cel iubit,
Stiind că nu e cu putință,
Cândva să fie-nlocuit.

E de prisos și mângâierea,
Ce-ncearcă unii să ți-o dea,
Ai prefera mai mult tăcerea,
În care să-ți poți ridica,
Spre Cer privirea-ntunecată,
De jalea ce-i prea greu de dus,
Să-i spui durerea unui Tată,
Așa cum nimănui n-ai spus.

El poate mângâia durerea,
Când treci în viață prin cuptor,
Și îți va da din nou puterea,
Să mergi -nainte-ncrezător,

Că Soarele din nou răsare,
Și-n ceasul vieții cel mai  greu,
Atunci când treci prin încercare,
Te  ține-n Brațe Dumnezeu!

Nimic de El nu se ascunde,
În Universul infinit,
Din Cer aude și răspunde
Când  strigă cel nenorocit!

De-aceea caută-L când e bine,
Și fă-L Stăpân în viața ta,
Ca El să fie lângă tine,
Când treci prin încercarea grea!

Și să-ți primești cu drag cununa,
Ce El în slăvi ți-a  pregătit,
Cu cei ce pentru totdeauna
Ca Domn în viață l-au primit!