Sâmbătă, 30 martie 2024, de la ora 9.00 va avea loc Adunarea Generală Anuală a Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Caraș-Severin. Se vor prezenta rapoartele de activitate ale comitetului, departamentelor și cenzorilor, precum și perspectivele, viziunea și propunerile pentru perioada următoare. Rugăm Bisericile să trimită delegați la această Adunare generală, conform Statutului de organizare și funcționare a Cultului Creștin Baptist (1 delegat la 50 de membri), respectiv un delegat și pentru Bisericile cu mai puțin de 50 de membri. Evenimentul va avea loc la Biserica Creștină Baptistă „Speranța” Reșița, aleea Mărghitaş, nr.5/A, Reșița. Vă așteptăm! Președinte Comunitate, pastor Valentin SFERCOCI
„Si credința este o încredere neclintită în lucrurile nadajduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se vad.” Evrei 11: 1
Cum arată o credință veritabilă? În vremea în care trăim, tot mai mulți oameni își pun credința în acei guru ai societatii moderne, în cărti și programe. Unii cred că simpla încredere în puterea miraculoasă a unui mod de a gândi pozitiv poate aduce schimbarea din viața lor. Însa niciuna dintre acestea nu sânt exemple de credință veritabilă! Este foarte important să nu te lați înșelat de orice formă de credință, ci trebuie să ai adevarata credintă, cea în adevăratul Dumnezeu. Și știi de ce? Pentru ca numai El merită să primească încrederea ta deplina. E singura speranță din viața aceasta. În ciuda a ceea ce spune lumea, adevărata credință nu se bazeaza pe sentimentele tale, pe emotiile tale, pe circumstantele vietii sau pe ceea ce vezi, iar acest lucru îl putem observa si în versetul de azi. Adevărata credinţă se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu revelat în Scriptură. Astazi poți fi în mijlocul luptei cu o credință adevarată în Dumnezeu, sau poate ai întrebari care te împiedica la nivelul mintii să te încrezi deplin în puterea Sa. Da, este normal sa avem întrebari, este normal sa dorim sa întelegem cît mai multe despre Isus Hristos si viata de crestin. Însa, vreau să îți spun un lucru: atunci cînd vii la Dumnezeu cu o credinta adevarată, toate curiozitățile tale intelectuale vor fi satisfacute. Eu nu vreau sa îti spun ca trebuie sa ai deodata acea credinta atotputernica Nu! Începe însă cu acea credinta cît un graunte de mustar despre care însusi Domnul Isus a mărturisit în în Matei 17: 20, ca: „Adevarat vă spun că, daca ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: ,Mută-te de aici colo’, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.” Indiferent de locul în care te afli astazi în umblarea ta cu Domnul Isus Hristos, ma rog pentru tine, ca sa poti dezvolta o credinta adevarata si curajoasa în El, singurul care merita încredere totala. CREDINȚA ADEVĂRATĂ NU SE BAZEAZĂ PE SENTIMENTELE TALE, PE EMOȚIILE TALE.
În cartea Fapte găsim trei capitole, 8, 9 și 10, în care Domnul spune către trei slujitori ai Săi: „Ridică-te și mergi!“. Domnul ne cheamă pe toți să părăsim zona noastră de confort și să mergem să împlinim lucrările la care El ne-a chemat. Aceste lucrări sunt diferite, iar reacțiile slujitorilor Săi sunt diferite și ele. Dar un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: „Ridică-te și mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu“. Și s-a ridicat și a plecat. Și, iată, un etiopian, un famen, unul cu putere la împărăteasa Candace a etiopienilor, care era peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea și ședea în carul lui și citea din profetul Isaia … Filip, deschizând gura … i-a vestit evanghelia lui Isus. (Fapte 8.26-28,35) Primul care a auzit această chemare a fost Filip evanghelistul. El lucrase în Samaria, iar Dumnezeu Își dăduse binecuvântarea Sa acolo (vedeți Fapte 8.5-8). În această împrejurare vine chemarea Domnului către Filip. Nu ne-am fi mirat dacă Filip ar fi răspuns: «Dar, Doamne, Tu Ți-ai binecuvântat lucrarea aici! Este nevoie de mine în acest loc și este încă mult de lucrat. Și, apoi, care este rostul să merg într-un loc pustiu?». Nu auzim însă nimic de felul acesta. Scriptura ne prezintă răspunsul minunat al acestui slujitor al Domnului: „Și s-a ridicat și a plecat“. Ce ascultare frumoasă și simplă față de voia și de călăuzirea Domnului! Putem învăța cu toții două lecții importante din această întâmplare:
Domnul nu ne spune întotdeauna mai dinainte de ce ne încredințează o anumită misiune, nici ce se va întâmpla dacă urmăm călăuzirea Lui;
În ochii Domnului un singur suflet este la fel de prețios ca mulțimile de oameni din Samaria și El Își trimite slujitorii chiar și la un singur suflet care are nevoie de ajutor sau de încurajare. Ridică-te și mergi pe strada care se cheamă „Dreaptă“ și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul, din Tars. Pentru că, iată, el se roagă. (Fapte 9.11) Fapte 9 este capitolul care ne redă evenimentul dramatic al convertirii lui Saul. Pe drumul Damascului, când L-a întâlnit pe Domnul, Saul a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?“ – o întrebare care avea să caracterizeze viața apostolului Pavel de atunci încolo. A primit ca răspuns aceleași cuvinte pe care am văzut că Filip le-a urmat cu ascultare: „Ridică-te și mergi în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci“. Domnul a vorbit apoi unui alt slujitor al Lui, care trăia în Damasc, unui ucenic numit Anania. Găsim din nou aici cuvintele: „Ridică-te și mergi“. Și care a fost reacția lui Anania? Una foarte diferită de cea a lui Filip. El a avut anumite obiecțiuni – „Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, câte rele a făcut sfinților Tăi în Ierusalim; și aici are autoritate de la preoții de seamă ca să-i lege pe toți care cheamă Numele Tău“ (Fapte 9.13,14). Domnul, în harul Său, a dat răspuns acestor chestiuni ridicate de slujitorul Său – „Du-te, pentru că acesta Îmi este un vas ales, ca să poarte Numele Meu înaintea națiunilor și a împăraților și a fiilor lui Israel; pentru că Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru Numele Meu“ (Fapte 9.15,16). După aceste cuvinte, „Anania a mers și a intrat în casă“. Cât de frumos este felul în care el îl salută pe Pavel: „Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus“. Putem avea deplină încredere în Domnul și, când există anumite îngrijorări cu privire la misiunile pe care El ni le încredințează, I le putem aduce Lui la cunoștință cu toată libertatea. Însă, ori de câte ori El dorește să mergem într-o direcție, să-I dăm ascultare! El ne va da tot ceea ce avem nevoie pentru a împlini lucrarea Lui. Ridică-te dar, coboară și mergi împreună cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că Eu i-am trimis. (Fapte 10.20)…
„…m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.” (Cântarea Cântărilor 1:6)
T. Campolo scria:
„Copil fiind, am cunoscut un om care a însemnat mult pentru mine. Era Edwin Bailey. Conducea observatorul astronomic de la Institutul Franklin din Philadelphia. Mergeam acolo aproape în fiecare sâmbătă doar ca să petrec timp cu el. Mintea lui enciclopedică mă fascina. Cunoştea câte ceva despre orice. Am rămas prieteni până când a murit.
Odată, după ce tocmai suferise un atac de inimă l-am vizitat la spital. Făceam eforturi de a vorbi cât mai puţin, dar i-am povestit despre locurile pe unde vorbisem şi că venisem tocmai de la aeroport pentru a-l vizita. Părea că nu mă aude… Dar apoi, m-a privit şi încet m-a întrebat: „
-Tu călătoreşti peste tot în lume ca să întâlneşti diferiţi oameni care, poate peste zece ani te vor uita. Oare petreci suficient timp cu cei care contează cu adevărat?”
Această întrebare mi-a schimbat viaţa. Am decis ca de atunci încolo să nu mai sacrific din timpul celor dragi, pentru care sunt de neînlocuit, în favoarea celor care nu contau prea mult.”
Un prieten, pastor, a fost rugat să meargă la Casa Albă pentru a-l consulta pe preşedintele SUA. O deosebită onoare! Dar el a răspuns: „Nu!”, deoarece deja promisese că va fi prezent la meciul de baseball al băieţelului său. Ţara şi preşedintele au supravieţuit şi fără el. Dar fiul său nu s-a simţit niciodată mai iubit şi apreciat ca în acea zi. Înțelegeți?
„Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a vazut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul!” (A. W. Tozer)
Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 