Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

„O frunză s-a desprins din pom,
şi mâna mea, mână de om,
s-a-ntins îndată după ea
şi frunza a căzut în ea.
Am stat privind la ea uimit
şi-atâtea gânduri mi-au venit,
a fost o frunză dusă-n vânt
spre-a se preface în pământ.
Dar a căzut în palma mea,
şi-am zis: Eu nu te voi lăsa
şi te voi duce chiar acum
la casa mea! Şi în album
te voi păstra cu îngrijire,
în cartea mea de amintire.

Acum privirea mi-o ridic
spre Tronul Harului şi zic:
Părinte dacă voi cădea
luat de vânt în vreme grea,
şi când cu sufletul înfrânt,
voi fi aproape de pământ,
întinde-Ţi atunci mâna Ta
şi lasă-mă să cad în ea!
Mă spală de noroi şi scrum:
aşează-mă-n al Tău album!
păstrează-mă cu îngrijire
în cartea Ta de amintire,
ca împreună cu cei vii
să înverzesc în veşnicii!”