Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

E-un alt sfârşit de an, creştine,
Şi-un alt an nou acum e-n prag;
Gândeşte-te adânc şi bine
La al zilelor tăcut şirag.
Priveşte-n urma ta pe cale
Şi cercetează-te serios;
Vezi dacă-n umbletele tale
Ai semănat cu Isus Hristos.
Şi dacă-au fost momente-n care
Pe Domnul sfânt L-ai întristat,
Cere acum a Sa iertare,
Să intri-n noul an curat.
Caută ca-n anul care vine
Să nu repeţi ce ai greşit
Şi luptă-te mai mult cu tine
Să fii mai sfânt, mai pocăit.
Trăieşte fiecare clipă
Ca şi când ultima ar fi;
Adună-n cer, nu fă risipă,
Şi Domnul îţi va răsplăti.
Adu-ţi de-asemenea aminte
De câte ori te-a copleşit
Cu bunătate-al tău Părinte;
Măreţ, de toate s-a-ngrijit.
Ţi-a dat putere, sănătate,
Îmbrăcăminte, adăpost,
Aer şi apă, şi bucate;
Cât de mulţumitor I-ai fost?
Ţi-a pus în jur persoane care
Să-ţi fie-alături ne-ncetat,
Să îţi aducă-mbărbătare
Atunci când eşti descurajat.
Ţi-a dat a Duhului arvună
Ce-i călăuza ta pe drum,
Şi ţi-a promis a Sa cunună;
Cum Îl aştepţi, creştine, cum...?
Iei hotărâri la fiecare
An nou, şi nu zic că-i greşit;
Dar eu îţi pun o întrebare:
Câte din ele-ai împlinit?
Privind poate acum în urmă
Te simţi nevrednic, păcătos,
Şi bucuria ta se curmă,
Căci n-ai trăit curat, frumos.
Dar nu te teme, îndrăzneşte!
El vede năzuinţa ta;
În rugăciune stăruieşte,
Căutând în toate voia Sa.
Petrece timp studiind Scriptura,
Apropie-te de Isus,
Şi cere-i toată armătura
Duhului Sfânt trimis de sus.
Fii treaz, veghează-n permanenţă,
Slujeşte-L smerit şi tăcut,
Şi vei vedea o diferenţă
Faţă de anii ce-au trecut.
Acum, când anu-i pe sfârşite,
Priveşte-n faţă-ncrezător,
Căci ai în ceruri un Părinte
Ce ştie al tău viitor.
În anu-acesta nou ce vine
Te va surprinde Dumnezeu,
Te v-asculta, făcându-ţi bine,
Te va purta pe mâini mereu.
Hai, lasă orice întristare;
Simţi? Tatăl tău ceresc
Îţi dă a Sa îmbrăţişare
Şi îţi şopteşte: Te iubesc!

Am învățat Isuse, că viața e o cale,
Ce nu-și poate întoarce, vre-o dată cursul său,
De nu trăiesc azi clipa, există și târziul,
În ziua cea de mâne, poate nu voi fi eu.

Am învățat iubirea, s-o am mereu pe buze,
S-o dăruiesc întruna, și eu să o primesc,
Am învățat că este un har să pot eu astăzi,
Prin valurile vieții, mereu doar să iubesc.

Am învățat și mila ce o aștepți la mine,
S-o am când eu privirea, aleg să o cobor,
Am învățat că Doamne, doar plin de bunătate,
Pot fi mereu eu liber, pentru a-l vieții zbor.

Am învățat că nimeni, nu-mi poate sta în cale,
Când eu numai în Tine, ma-ncred Doamne mereu,
Am învățat că ura, mă poate ea împinge,
În gura larg deschisă, a timpului ce-i greu.

Am învățat credința, ca-mi poate fi salvarea,
Din groapa de pieire, din moarte, din păcat,
Tot ea îmi dă iertare, mi-aduce izbăvire,
În școala vieții Doamne, eu toate-am învățat.

Am învățat că cerul, e plin de multe stele,
Mereu strălucitoare, și soarele-i în el,
Am învățat că viața, ea nu îmi aparține,
E doar a Ta cu toate, Tu ei i-ai dat un țel.

Am învățat că marea, ea nu e doar o apă,
Am învățat că vântul, nu este doar un vânt,
Am învățat că ele, au și o ascultare,
Au chiar și-o mare teamă, de-un viu și sfânt cuvânt.

Am învățat că zborul, el nu-i doar pân-la stele,
El trece și de lună, el este azi un vis,
Un zbor poate s-ajungă, în locuri nevăzute,
În care doar în cartea, cea sfântă este scris.

Mereu învăț căci Doamne, Tu ești o tain-ascunsa,
Prin ea să-mi fie pasul, aș vrea neîncetat,
Din viața care trece, mereu doar printr-o taină,
Eu până la-l ei capăt, am doar de învățat.