A fost singurul fiu a familiei Franț Iosif și Ana, o familie de credincioși baptiști din orașul Caransebeș. A venit pe lume la 20 martie 1956. Școala primară a facut-o în Caransebeș, profesionala la Reșița, terminând Liceul la seral la Liceul Mate-Fizică din Caransebeș. fost botezat la data de 23 noiembrie 1975, de către fratele păstor Găvăgină Ieremia și a făcut parte din Biserica Baptistă din Caransebeș, fiind implicat în lucrarea tineretului, în misiune și evanghelizare, în corul și fanfara Bisericii. În data de 9 mai 1987 s-a căsătorit cu Veronica Lauer și au avut împreună 4 copii: Andrei, Claudiu, Raluca și Simina. S-a străduit să își crească copii în ascultare de Dumnezeu și de Biserică. Au fost alături la bine și la rău, în sănătate și în boală. Ca și familie au fost de-alungul anilor asistenți maternali, îngrijind mai mulți copii orfani. A lucrat la ICM Caransebeș, la Școala de șoferi, ca tehnician la Drumuri și Poduri. Simte chemarea de a sluji pe Domnul și se pregătește pentru aceasta. Astfel, urmează cursurile Institutului Biblic Baptist Maranata din Lugoj și Institutul Biblic Caransebeș. În anul 1998 este ordinat ca pastor-misionar, de către fratele Belciu Busuioc și de atunci, până când Dumnezeu l-a chemat la odihna veșnică, a slujit cu credincioșie cauzei Împărăției Lui Dumnezeu. A slujit în toată perioada aceasta Bisericile Baptiste din: Rugi, Hobița, Poiana Buchin, Iaz și Sacu. A fost și un bun colaborator cu Bisericile Penticostale din oraș. La începutul lunii septembrie 2021 a contactat virusul Covid 19, a stat câteva zile cu tratament acasă, apoi a fost internat la Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș și transferat pe ATI la Oradea. Familia a făcut tot ceea ce a fost omenește posibil. Dumnezeu însă a hotărât să își cheme slujitorul acasă la răsplată și odihnă veșnică. Bine rob bun și credincios… intră în bucuria Stăpânului tău. La revedere în cer!
„Să nu-ți fie frică de gripa purtată de aer, nici de tusea vecinului, nici de strănutul aproapelui, să nu-ți fie frică de niște mâini murdare, care se apropie de tine, să nu te îngrozești de vestea unei boli, ci să-ți fie frică doar de moartea fără Dumnezeu. Pentru că suntem cu toții datori cu o moarte, chiar dacă ne vom spăla pe mâini și vom schimba masca la 5 minute, chiar dacă vom mânca doar bio, tot spre moarte ne îndreptăm, dar o moarte cu sufletul curățit de Hristos este o trecere lină spre un liman mai bun, unde Bisericile nu se închid niciodată, unde lacrimi nu mai sunt și unde alții nu-ți vor falimenta munca de o viață printr-o lege. Fă-ți partea, fii precaut, dar niciodată sub teroarea fricii, care ne slăbește și trupește dar și spiritual!
Să nu-ți fie frică de ziua de mâine, că pandemia aceasta îți va fura pâinea, că locul tău de muncă-ți va fi luat, nu te speria de nicio veste a falimentului. Nici până acum nu omul ți-a dat pâinea, ci Tatăl Ceresc prin om. El are o sumedenie de moduri de a-ți oferi pâinea, de se va închide o poartă se va deschide alta. Tu ai grijă să nu te preocupi doar de pâinea aceasta pentru trup, ci nu uita Cuvintele Mântuitorului, că noi nu trăim doar cu pâinea din grâu cu șapte semințe, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, iar în Biblie vei găsi o sumedenie.
Să nu-ți fie frică să iubești, să îmbrățișezi, să dai și să primești ajutor, mai importantă decât carcasa aceasta este iubirea din ea. Degeaba trăiești pe acest pământ dacă trăiești doar pentru un trup ferit de boli. Ai grijă ca nu cumva iubindu-ți propriul trup să uiți de iubirea aproapelui. Creștinii altor secole îngropau morții omorâți de ciumă, îngrijeau de orfanii acestora luându-i ca și copii ai lor, hrăneau bătrânii abandonați, dădeau apă muribunzilor, schimbau pansamentele infectate, toate acestea le făceau cu aceleași mâini, cu mâinile lor oferite lui Hristos, fără să le pese de sănătatea lor. Aceasta este reputația creștinilor și nu aceea de fricoși și fugari…” Anda Manta