
IOAN ALEXANDRU LĂPUGEANU
1949 – 2020
Încă un coleg de slujire a fost chemat Acasă. L-am cunoscut cu mulți ani în urmă. A
fost genul de om de care te-ai putut apropia repede. Era sincer și prietenos.
Intotdeauna era dispus să întrețină un dialog. Niciodată trenul nu ajungea mai repede
în București ca și atunci când călătoream împreună cu fratele Nelu. Avea simțul
umorului, cu un râs sănătos și degaja mereu optimism. Experiența de viață și de slujire
l-au făcut să poată fi în stare să analizeze, să prevadă, să sfătuiască, să avertizeze. S-a
bucurat mult și a apreciat gestul Comunității Baptiste Caraș Severin de a ajuta lucrarea
pastorală din Oltenia a unuia din copii lui. Nu ne-am văzut în ultimii ani dar pe ecranul
telefonului meu a apărut de foarte multe ori numele lui. Ultima dată atunci când mi-a
spus că e în spital. M-a întrebat și despre o primă de Crăciun oferită de Casa de pensii a
Cultului. Acum am aflat că a fost chemat să-și primească premiul chemării cerești. Un
premiu deasupra tuturor primelor pământești. Sunt trist și încrezător. Trist pentru că nu
mai este cu noi. Increzător pentru că este cu Domnul.
La revedere frate Nelu!
Ilie Milutin
Lasă un comentariu