Cinstește pe frații cu fruntea brăzdată,
Pe-aceia, ce-n vifor purtară efod,
Ei sunt printre noi ca o creangă bogată,
O creangă ce-ascunde sub floarea uscată,
Comoara măsurii de rod.
Cinstește pe frații cu fețele supte,
Cu urme-adâncite sub ochii fierbinți,
Ei sunt ca o navă ce vine din lupte,
Purtând pe frântura catargelor rupte,
Drapele de mari biruinți.
Cinstește pe frații cei fără de slavă,
Pe care, uitarea să-i cearnă ar vrea,
Acolo, în veșnica vieții dumbravă,
Cânta-vei tu, oare aceeași octavă,
Cum ei lui Isus vor cânta?
Urca-vor la Tatăl să-i binecuvânte
Și-acolo, în sclipet de –nalți heruvimi,
Sub nouri de îngeri veniți să le cânte,
Vedea-vom în Slava catargele frânte
Și crengile, sus, pe-nălțimi.
Costache Ioanid
04/04/2017 la 20:30
Frumoase versuri!
ApreciazăApreciază
04/04/2017 la 21:48
Intr-adevar…
ApreciazăApreciază