Privesc și tac – poezie

4membriPrivesc și tac,
Vorbesc, sughiț,
Mă plimb noroaie adunând;
Privesc și tac
Vorbesc, sughiț
Și mă înec mereu plângând.

Aud și înțeleg
Ori simt ori nu,
Îmi e tot una vis sau realitate;
Aud și înțeleg,
Ori simt ori nu
Povara de demult umplută cu păcate.

Mai stau, mai merg,
Popas și dor,
Mai chem în rugă un răspuns;
Mai stau, mai merg,
Popas și dor
Și-n pragul slavei am ajuns!

Și pipăi și cuprind,
Și-n toate întrevăd
Divinul care m-a adus mai sus;
Și pipăi și cuprind
Și-n toate întrevăd
Un singr har cu numele Isus!

Nica Ionel

 

LTB Reșița – aniversare două decenii „Nimic fără Dumnezeu”

Un gând

preotÎntr-o biserică, se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite. Lumea, evident, se îmbrăca frumos la biserică. Bătrânelul se îmbrăca și venea în haine murdare, prăfuite, pantaloni pătați… Așa că oamenii au început să fie deranjați de treaba asta și i-au spus pastorului. Pastorul l-a luat pe bătrânel deoparte și i-a zis:
– Tu știi cum ar trebui să vină îmbrăcați oamenii la noi la biserică?
– Nu știu!
– Păi, uite, deseară, când îți faci rugăciunea, întreabă-L pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcați oamenii care intră în biserica asta.
– Bine.
A doua zi, bătrânelul apare la biserică în aceleași haine. Pastorul îl întreabă:
– L-ai întrebat pe Dumnezeu cum să te îmbraci?
– L-am întrebat.
– Și ce-a zis?
– A zis că habar nu are. EL n-a fost niciodată în biserica asta…

“ Ferice de cei flămânzi și însetați după
neprihănire,căci ei vor fi săturați!
Ferice de cei milostivi,căci ei vor avea
parte de milă!” (Matei 5,6.7)

 

Cârmuire – poezie

far2

Ce-aş fi făcut în vremuri de nevoi,
De n-ai fi fost la cârma vieţii mele,
Când năvălit-au valuri mari, puhoi,
Credinţa să mi-o sfarme, să mi-o spele ?

M-ar fi-necat atâtea ape mari,
Şi-ar fi trecut pâraie peste mine,
Da-n negrele talazuri Tu apari,
Şi mai departe merg ferit cu Tine.

Ce-aş fi făcut în lumea asta rea,
De n-ar fi fost încrederea în Tine,
De n-ar fi fost Cuvântul Tău să-mi dea
Nadejde şi durerea să-mi aline?

Când împotrivă-mi oamenii s-au strâns
Şi ura lor era ca să mă-nghită,
Mânia lor – atunci când s-a aprins –
Izbânda Ta a fost desăvârşită.

Atât de plin de răni, ce-aş fi făcut,
De n-ai fi fost, Isus, Samaritene,
Să mă ridici când nimenea n-a vrut,
Şi să-mi alini Tu lacrimile-n gene.

Ce-aş putea face singur pe pământ,
Un călător pribeag şi fără ţintă,
De n-aş fi auzit al Tău cuvânt,
De cer cum spune, şi de Ţara Sfântă?

Dar simt mereu cum mă călăuzeşti,
Şi ajutor îmi dai pe-a vieţii cale.
Şi fiindc-atât de mult Tu mă iubeşti,
Eu vreau să stau sub scutul mâinii Tale.

Valentin Popovici

 

Publicat în crestin, Poezie. 2 Comments »

Un gând

DIN PRICINA PAŞTELOR

inviere isusDar acum Cristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. 1 Corinteni 15:20

DIN PRICINA PAŞTELOR

Cristos a înviat! Ce mesaj schimbător de vieţi conţin aceste scurte cuvinte! Oamenii cărora le scria apostolul Pavel această epistolă ştiau acest lucru, dar unii din ei nu captaseră adevărul că prin învierea Sa, Cristos îi asigură pe toţi credincioşii Săi că vor învia şi ei în trup.
Acest adevăr a fost deosebit de mîngîietor pentru o femeie, pe nume Frieda Barkman, după ce fiul ei adoptiv.Vernon, în vîrstă de 15 ani, a fost omorît într-un accident.
Temându-se că va fi curând uitat de către cei mai mulţi din prietenii săi, ea a început să le scrie cu multă insistenţă, sperînd ca în felul acesta, le va păstra vie memoria fiului ei. Apoi, deodată şi-a dat seama că ea n-are nevoie să mai facă aceasta. Vernon era încă viu. Nu îşi încetase existenţa. El se va întâlni din nou cu toţi prietenii lui. De unde ştia? Iată răspunsul ei: „Datorită Paştelui. Pentru că la ultima noastră rugăciune în familie, el s-a rugat: „Iţi mulţumesc, Doamne, Dumnezeule, că sunt copilul Tău”.
Rareori mă gîndesc la toţi bunicii mei, la unchi şi mătuşi şi la mulţi alţii ce au plecat din lumea aceasta. Cît de repede uităm noi! Cît de repede vom fi uitaţi, după ce-am plecat. Dar acesta nu este un lucru de care trebuie să ne îngrijorăm. Datorită Paştelui, ştim că noi, creştinii, ne vom întîlni din nou de partea cealaltă. In trupurile de slavă ne vom îmbrăţişa unii cu alţii din nou. Datorită Paştelor, orizontul este strălucitor! Viaţa poate părea deprimantă, dar nu este – nu pentru un copil al lui Dumnezeu! Datorită Paştelor, Cristos trăieşte, şi noi vom trăi. 

Zburăm acum spre locul în care Cristos
Cu drag ne conduce spre cerul frumos.
Ca Isus trăi-vom învierii misterul;
A noastră e crucea, mormântul şi cerul.    – C. Wesley