Va rog, urmăriți cu atenție acest filmuleț !
Casa mea nu e aici -poezie
13/01/2016 — CBCBCasa mea oricui o dau cu plăcere;
O stradă, un număr, un loc în oraş;
O casă modestă cu multe unghere,
O curte cu flori şi un dulce sălaş.
Dar alta-i adresa, v-aş spune de-ndată:
Pe strada durerii noi azi locuim,
O casă de visuri, din lut ridicată,
Cu geamuri deschise spre Ierusalim.
Sunt în şantier, reparaţii totale,
Şi Şef de lucrari este Domnul Isus…
Se toarnă chesoane, se sapă canale,
În Casa Iubirii sunt jertfe de-adus.
Adresa mea-i numai casuţa poştală;
E doar camuflaj, eu aici sunt hoinar
În cer, lânga Domnul, e-adresa reală;
Aici domiciliul e doar temporar.
Cândva la adresa aceasta din vale,
Va fi un afiş anunţând c-am plecat:
„S-a dus, s-a mutat în domenii regale.
Din casa cea veche, s-a dus la palat!„
de Valentin Popovici
Mesajul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România cu privire la situația familiei Bodnariu
13/01/2016 — CBCB
Mai jos redăm mesajele transmise de fr. IUGA VIOREL, președintele Cultului Creștin Baptist din România referitor la cazul familiei Bodnariu.
Domnului Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României
Domnului Dacian Cioloș, Prim Ministru al României
Domnului Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu, Președintele Senatului
Domnului Valeriu Ștefan Zgonea, Președintele Camerei Deputaților
Domnului Klaus Werner Iohannis
Preşedintele României
Stimate domnule Președinte Klaus Werner Iohannis,
În numele credincioşilor creştini baptişti din România, dorim ca Dumnezeu să vă aducă în anul care ne stă înainte bucurie, speranţă şi împlinire în slujirea pe care o faceţi pentru ţara noastră.
Dorim să vă asigurăm de prețuirea noastră pentru participarea dumneavoastră activă la climatul de pace din România pentru toţi credincioşii.
Vă comunicăm pe această cale că noi, credincioşii baptişti, ne-am rugat şi vom continua să ne rugăm pentru sănătatea, puterea şi înţelepciunea necesară pentru îndeplinirea mandatului dat de Dumnezeu şi de români.
În calitate de cetățeni ai României dorim să ne asigurăm că și pe viitor fiecare cetățean român va avea asigurat cadrul legal pentru a-și crește copiii conform valorilor creștine și ale propriei conștiințe, iar dumneavoastră, în calitate de Președinte, veți fi girantul acestui drept fundamental al familiei.
Vă rugăm insistent să continuaţi să vă implicaţi în rezolvarea legală, favorabilă, a cazului familiei Bodnariu Ruth şi Marius şi în asigurarea protecţiei pentru toţi copiii românilor aflați în situații similare. Apreciem cele comunicate până în prezent, dar nu putem accepta sub nici o formă continuarea separării copiilor de părinţi, atâta vreme cât aceştia din urmă nu au fost găsiți vinovaţi.
De asemenea, credem că ar trebui luat în discuţie şi cazul similar, deşi nu aşa de cunoscut şi mediatizat, al familiei de creştini ortodocşi, Nan Mihaela şi Dumitru, care a rămas fără copii în 27 octombrie 2016: Bianca de 7 ani şi Dragoş de un an şi jumătate.
Vă mulţumim frumos şi vă asigurăm că ne vom ruga în continuare pentru binecuvântarea dumneavoastră, a familiei dumneavoastră şi a întregii naţiuni.
Cu deosebită apreciere și considerație,
PREŞEDINTE, SECRETAR GENERAL,
VIOREL IUGA IOAN ARDELEAN
Preluare de www.revistacrestinulazi.ro
Klaus Iohannis
Dacian Ciolos
Calin Popescu Tariceanu
Valeriu Zgonea
Protest pentru susținerea familiei Bodnariu – Bruxelles
12/01/2016 — CBCBProtest pentru susținerea familiei Bodnariu ! Discurs ținut de fr. Nicolae Radomir -pastor al bisericii ”Betel ”- Bruxelles
Un altfel de har
12/01/2016 — CBCBAnnie Johnson Flint (1866-1932) a scris unele dintre cele mai inspirate cântece în care prezintă triumful adevăratei credințe în timpul încercărilor și al suferințelor. Și experiența ei pe acest pământ este o dovadă în plus.
La vârsta de 6 ani a rămas orfană de ambii părinți, iar în adolescență s-a îmbolnăvit de artrită, boală care a imobilizat-o făcându-i aproape imposibilă orice deplasare. De mic copil și-a dorit să fie o mare pianistă și s-a pregătit intens pentru a-și împlini acest vis. Însă boala i-a malformat degetele mâinii în așa mod, încât nu a mai putut nici măcar să scrie. Cu toate acestea a fost un prolific autor și compozitor creștin.
Ultimul cântec compus de ea, pe care l-a scris cu mare greutate, având un creion legat de mâna contorsionată, spune:
El n-a promis doar cerul senin
Nici flori pe cale fără pelin
N-a promis soare fără de nori
Nici bucurie fără dureri.
Dar ne-a promis din puterea Sa
Pe drum lumină că ne va da
Al Său bogat har în încercări
Și mângâiere în întristări!
Probabil cel mai bine cunoscut cântec al ei este: „He giveth more grace„, inspirat din 3 promisiuni pe care Dumnezeu le face în Scripturi:
„El ne dă un har și mai mare” (Iacov 4:6),
„El dă tărie celui obosit” (Isaia 40.29) și
„Îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite” (Iuda 2).
Există un fel de har pe care ni-l dă Dumnezeu nu în fiecare zi, ci numai în momentele în care noi nu mai putem nicicum, însă ne încredem în El cu adevărat. Fie ca atunci când încercările și ispitele vin, să experimentăm Harul Lui mai mare, Tăria Lui neobosită, și Pacea Lui înmulțită!
Alegerea unui pastor
11/01/2016 — CBCB
O biserică avea nevoie de un preot. Unul dintre membrii comitetului de conducere al bisericii şi-a propus să afle ce fel de preot îşi doreau colegii săi. De aceea, a scris o scrisoare de intenție ca fiind din partea unui pretendent la funcţia vacantă, şi le-a citit-o colegilor săi:
-Domnilor, „Înţeleg că aveţi un post liber. Doresc să îmi depun cu această ocazie cererea de ocupare a postului. Deţin numeroase calificări pe care cred că le-aţi aprecia mult. Am fost binecuvântat cu darul predicării şi am avut succes ca scriitor. Mulţi oameni care mă cunosc afirmă că sunt un bun organizator. Am fost lider în multe locuri în care am lucrat.
-Desigur, mi-au fost reproşate şi multe defecte. Am peste 50 de ani, dar nu am predicat niciodată în acelaşi loc timp mai mult de trei ani. De câteva ori am fost nevoit să părăsesc oraşul, după ce predicile mele au provocat tulburări şi revolte în masă. Trebuie să recunosc că am fost închis de trei sau de patru ori, deşi nu consider că am făcut ceva rău.
-Starea mea de sănătate nu este foarte bună, dar cred că mai am o vreme de trăit. De-a lungul timpului, am fost implicat în diferite activităţi comerciale, care m-au ajutat să supravieţuiesc din punct de vedere financiar. Bisericile în care am predicat până acum au fost de regulă mici, deşi erau situate în oraşe mari.
-Nu m-am înţeles prea bine cu liderii religioşi din oraşele în care am predicat. De fapt, unii dintre aceştia chiar m-au ameninţat, m-au atacat în justiţie, sau m-au agresat fizic.
-Memoria mea nu este foarte bună. I-am uitat complet pe mulţi oameni pe care i-am botezat. Totuşi, dacă mă veți angaja, voi face tot ce îmi va sta în puteri pentru a deservi comunitatea voastră religioasă, chiar dacă voi fi nevoit să muncesc pentru a-mi câştiga traiul.”
După ce le-a citit această scrisoare, membrul comitetului bisericesc şi-a întrebat colegii dacă erau interesaţi de cel care a scris-o. Aceştia i-au răspuns la unison că persoana respectivă nu era potrivită pentru biserica lor. Nu numai că nu erau interesaţi de un preot cu sănătatea precară, orgolios, generator de necazuri, cu memoria şubredă, şi peste toate, fost puşcăriaş, dar s-au simţit chiar insultaţi de dorința acestuia de a fi angajat.
Membrii comitetului l-au întrebat atunci pe colegul lor care era numele celui care a depus cererea.
Acesta le-a răspuns: Apostolul Pavel.
Maxime
10/01/2016 — CBCB
~ Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile.
~ Bucuria omului credincios, ca şi mirosul florilor, nu se naşte dintr-un suflet veşted.
~ În urmărirea adevărului, foloseşte-ţi intuiţia, instinctul, credinţa, emoţiile şi mai ales textul Scripturii.
Richard Wurmbrand
Cât încă mai auzi …
09/01/2016 — CBCBUn băiat de la țară a plecat la oraș pentru a obține un loc de muncă. Înainte de a pleca, mama lui i-a spus:
-„Fiule, vreau să-mi promiți că vei merge la biserică în fiecare duminică.” El a promis și a plecat la oraș.
După prima săptămână de lucru și-a făcut prieteni dintre cei ce lucrau împreună cu el. În weekend noii lui prieteni l-au invitat să meargă cu ei duminica la călărie. Și-a adus aminte de promisiunea făcută mamei sale și le-a zis:
-„Îmi pare rău, dar nu pot să vin.”
Prietenii au continuat să-l preseze și, după un timp, el a fost de acord să meargă. Următoarea duminică a ieșit cu ei la plimbare cu caii. În jurul orei 11, au intrat în oraș și pentru că drumul le trecea pe langă biserică au auzit cu toții clopotele anunțând începutul serviciului divin. Băiatul nostru și-a văzut părinții mergând pe jos la biserica de la țară și si-a adus aminte de promisiunea făcută mamei, dar continuat să călărească. Clopotele se auzeau din ce în ce mai 
slab. Când au ajuns la marginea orașului, băiatul s-a oprit și a spus:
-„Dragii mei, eu vin dintr-o familie creștină. Mama mea mi-a cerut să-i promit că voi fi în biserică astăzi. Am observat că cu cât mă îndepărtez mai mult clopotele bisericii se aud din ce în ce mai slab. Dacă vom merge mai departe, eu nu voi mai fi capabil să aud clopotele. Mă întorc acum, atât timp cât le mai pot auzi.”
O poveste interesantă despre ce înseamnă să iei decizii cât încă mai este har.
Misiune
07/01/2016 — CBCB
Eric Liddell a fost un foarte bun alergător și s-a remarcat la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924 prin faptul că a refuzat să alerge în finala cursei de 200 m la care ar fi avut mari șanse să câștige, pe motiv că aceasta s-a ținut duminică. În timpul cursei el a predicat Evanghelia într-o biserică din Paris având ca text Isaia 40:31 „dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc”. Ulterior, în cursa de 400 m a cucerit aurul olimpic stabilind un nou record record mondial. În anul următor el a renunțat la promițătoarea carieră sportivă pentru a se duce misionar în China. A murit în anul 1945 într-un lagăr de concentrare japonez. Povestea vieții lui este și subiectul filmului Chariots of Fire (1981).
mai multe aici https://en.wikipedia.org/wiki/Eric_Liddell
Jim Elliot avea 24 de ani când a ajuns în anul 1952 în Ecuador pentru a evagheliza triburile Auca. A renunțat la multe oportunități oferite după ce și-a finalizat studiile. În anul 1958 împreună cu alți 4 colegi sunt omorâți de indienii din tribul Waodani.
Jertfa lui nu a rămas fără rezultat – toți cei care au participat la crima respectivă devenind ulterior creștini.
mai multe aici https://en.wikipedia.org/wiki/Jim_Elliot
Maxime
06/01/2016 — CBCB
~ Este o mare diferenţă între a spune ceva şi a avea ceva de spus …
~ Lumea se entuziasmează de vizitatorii străluciţi care vin să predice, dar lucrarea avansează numai dacă se nasc oameni anonimi care să stăruiască în lucrurile mici şi necesare din biserică.
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 