Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Un băiat de la țară a plecat la oraș pentru a obține un loc de muncă. Înainte de a pleca, mama lui i-a spus:

-„Fiule, vreau să-mi promiți că vei merge la biserică în fiecare duminică.” El a promis și a plecat la oraș.

După prima săptămână de lucru și-a făcut prieteni dintre cei ce lucrau împreună cu el. În weekend noii lui prieteni l-au invitat să meargă cu ei duminica la călărie. Și-a adus aminte de promisiunea făcută mamei sale și le-a zis:

-„Îmi pare rău, dar nu pot să vin.”

Prietenii au continuat să-l preseze și, după un timp, el a fost de acord să meargă. Următoarea duminică a ieșit cu ei la plimbare cu caii. În jurul orei 11, au intrat în oraș și pentru că drumul le trecea pe langă biserică au auzit cu toții clopotele anunțând începutul serviciului divin. Băiatul nostru și-a văzut părinții mergând pe jos la biserica de la țară și si-a adus aminte de promisiunea făcută mamei, dar continuat să călărească. Clopotele se auzeau din ce în ce mai slab. Când au ajuns la marginea orașului, băiatul s-a oprit și a spus:

-„Dragii mei, eu vin dintr-o familie creștină. Mama mea mi-a cerut să-i promit că voi fi în biserică astăzi. Am observat că cu cât mă îndepărtez mai mult clopotele bisericii se aud din ce în ce mai slab. Dacă vom merge mai departe, eu nu voi mai fi capabil să aud clopotele. Mă întorc acum, atât timp cât le mai pot auzi.”

O poveste interesantă despre ce înseamnă să iei decizii cât încă mai este har.