90 de ani de mărturie baptistă în Vălișoara

Prin ajutorul lui Dumnezeu, pe data de 12 iulie 2015, Biserica Creștină Baptistă „Harul” din Vălișoara a sărbătorit 90 de ani de mărturie baptistă în această localitate. Cu ocazia acestui eveniment în sanctuarul bisericii, a fost organizat un frumos program de închinare spre slava lui Dumnezeu, de laudă prin cântare și proclamare a Cuvântului Vieţii.

Programul a fost condus de către pastorul bisericii locale Petrică Dragu, pentru care aceasta zi, a fost o zi de mare bucurie deoarece a fost și ziua în care, cu 51 de ani în urmă, și-a început călătoria pe acest pământ, deasemenea luna în care, în urma cu 33 de ani s-a întors la Domnul, dar și vremea în care cu 20 de ani în urmă, a acceptat slujirea acestei biserici.

Mare a fost și bucuria bisericii și a celor ce au fost prezenți la acest eveniment pentru frumoasele cântări al fanfarei din Biserica Baptistă din Petroșnița, care împreună cu cele ale Corului Pastoral s-au unit împreună cu cele ale oștirii Cerului au lăudat pe Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu propovăduit de fratele pastor Nelu Popescu și fratele pastor Mihuț Mihai a străpuns inimile ascultătorilor. Provocator a fost și Cuvântul propovăduit de către fratele pastor Ilie Milutin, președintele Comunității Baptiste de Caraș Severin care a expus din Scriptură, răspunsul la întrebarea: „Care este biserica adevărată pe care o va ridica Domnul Isus în slavă?” Primarul comunei împreună cu viceprimarul au onorat și dumnealor invitația de a fi prezenți la acest eveniment. Totul s-a terminat cu o masă comună organizată la Căminul Cultural din localitate. Masa susținută financiar în întregime de către sora Lizi Hutman.

Slavă Domnului pentru ce a făcut până acum în această localitate dar și pentru lucrările Sale minunate pe care le va realiza în continuare.

                                          A consemnat Beni Dragu

Dacă îți cere cineva să mergi o milă…

Într-un sat de evrei, un băiat se juca cu doi prieteni pe caldarâm, când, un soldat roman a dat colțul după o clădire la ceva distanță și se îndrepta către ei. Toți trei băieții au luat-o la fugă, deși nu făcuseră nimic rău, dar ei știau că legea nu este de partea lor; așa că s-au împrăștiat cît ai zice pește, în direcții diferite, fiecare căutînd un loc să se ascundă.

Doi au dispărut, dar unul n-a fost suficient de rapid, și soldatul l-a zărit. Cu o voce răgușită, a strigat după el:
drum de tara
-Tu! Vino aici!!! Așa că băiatul n-a avut de ales decât să se supună. Soldatul și-a dat jos bagajul greu pe care-l căra în spinare și i-a cerut băiatului să i-l care o milă de loc, atâta cât îi permitea legea. Necăjit, băiatul cu greutatea în spate s-a supus, pășind tăcut, la doi păși în urmă soldatului, prin mulțime.

Au ieșit din sat și au mers așa, în tăcere, prima jumătate de milă fiecare pierdut în propriile lui gânduri. Băiatul simțea că îl îneacă mânia și se certă singur că nu s-a mișcat destul de repede și că a fost prins de soldat. Lacrimi îi jucau în ochi și se străduia să nu le lase libere sa nu le vadă soldatul. €œNu-i drept!”, își zicea el în sinea lui ”Păi , bărbatul ăsta este de două ori cât mine, și eu să-i car lui greutățile? De ce?”

Dar cum se lasă furat când de un gând, când de altul, la un moment dat își aminti de alte timpuri, de alți oameni. Și-a amintit de un bărbat pe care l-a întâlnit undeva la poalele munților și care vorbea unei mulțimi de oameni. Și vorbea cu multă înțelepciune și putere. Și Omul acela a zis atunci că dacă te obligă cineva să mergi o milă de loc cu el să te oferi să mergi cu el și a două milă și să o faci zâmbind. El zicea că acest act de umilință este cheia secretă care deschide lacătul fericirii. Și cum își amintea frânturi din cele auzite, băiatul a început să facă legătură între acele gânduri și situația în care se afla și deodată înțelese sensul celor spuse, că vorbele acelea puternice nu i s-au mai adresat minții ci inimii.

Și cum ajunse la sfârșitul drumului pe care era obligat să-l facă, soldatul s-a întors către el și i-a zis:
-Atât! Suficient. Văd că ești deja obosit.
Băiatul însă îi primi cuvintele zimbind și cu un glas obosit, dar binevoitor, îi spuse soldatului că e dispus să-i care greutatea mai mult decât îi cere legea să o facă.

Soldatului i-a pierit graiul și nu-i venea să creadă. Inimă lui a început să se înmoaie privind la spiritul generos al acestui tinerel. Așa că s-a alăturat lui și au pornit mai departe, dar de data asta vorbind între ei prietenește, despre viață și planurile lor. Și în ciudă diferențelor, au ajuns să găsească și puncte comune, și chiar să se amuze împreună de unele lucruri. Timpul s-a scurs nespus de repede și niciunul din ei n-a realizat cît de departe au ajuns. Ba tânărului nu i se mai părea povara chiar așa de grea. Parcă timpul s-a scurs mult mai repede la cea de-a două milă în comparație cu prima și iată că erau la sfârșitul drumului și trebuiau să se despartă.

Și-au luat rămas bun, schimbați amîndoi de experiență ce o avuseseră; băiatul a descoperit un adevăr valoros, prima milă a fost tare grea, pentru că a fost obligat; dar a două milă a fost ușoară, pentru că a făcut-o de bună voie, și atitudinea lui i-a câștigat un prieten. Și deși întâmplarea a avut toate elementele unei situații rele, atitudinea potrivită a schimbat-o într-o experiență valoroasă.

De multe ori citim Scriptură și înțelegem lucrurile cu mintea; așa cum le-a înțeles și tânărul evreu la început. Dar tot ce e scris acolo e pentru că să punem în practică. Abia atunci vom înțelege cu adevărat rostul fiecărui cuvânt. Ne rămâne doar să fim ascultători și împlinitori.

Comunicate departament învățământ preuniversitar 2015

Înlocuitori pentru Duhul Sfânt – Muzica

head-muzicaUna din constantele lumii moderne este ”ÎNLOCUIREA”. Avem înlocuitori aproape pentru orice. De la zahărul, care poate fi înlocuit și este înlocuit cu aspartam sau altele, până la inimi care pot fi înlocuite cu mini-pompe. Aproape totul are și înlocuitori și cum lumea actuală e orientată spre profit mai mult da niciodată, există varietăți de înlocuitori în funcție de posibilitățile financiare ale fiecăruia. Putem găsi înlocuitori pentru alimente, substanțe, electronice, piese, mașini, case etc. Mii de alternative, așa de multe, încât îți trebuiesc instrucţiuni de alegere a înlocuitorilor. Uneori se caută înlocuitori pentru că sunt mai ieftini decât originalul, alteori de nevoie, că originalul e defect sau în unele cazuri, din cauză că e nevoie de senzații tari.

Una din caracteristicile înlocuitorilor este că seamănă sau au efecte similare cu originalul. Dacă îmi este sete, pot cumpăra o sticlă de apă, dar am și varianta să cumpăr un suc ieftin. Un suc ieftin e mai avantajos la preţ decât o sticlă de apă și e tot îmbuteliat, e tot lichid, se poate bea, dar are ceva în plus și ceva în minus. Nu e apă, e ceva derivat din apă.

Acest fenomen vast, care merită analizat cu atenție, este găsit și în viața spirituală. Oamenii apelează la înlocuitori, pentru că nu sunt dispuși să plătească prețul aferent unor stări sau pentru că vor să obțină ce Dumnezeu întârzie să le ofere sau pentru că vor să simtă ceva ce simt doar alții.

Duhul Sfânt trebuie să fie o constantă a vieții credincioșilor. Fără El suntem pierduți. E singurul semn după care suntem recunoscuți de Dumnezeu ca fiind ai Lui, ca fiind spălați în sângele Mielului. Duhul Sfânt e pecetea după care vom fi selectați la răpire și El este prezent în viața fiecărui om care l-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor. De la acest adevăr pornind, credincioșii se împart în multe categorii. Nu ajunge promisiunea lui Dumnezeu, oamenii vor să simtă puteri, stări, senzații. Oamenii vor să dovedească celorlalți ceea ce dețin, vor să dețină o telecomandă a duhului prin care să îl activeze și să îl comande și pentru că Duhul Sfânt nu se conformează acestor dorințe, este înlocuit cu altceva. Unii din înlocuitori sunt răi din start, alții sunt doar folosiţi rău, în esență fiind buni la locul lor.

Așadar, Muzica – Înlocuitor pentru Duhul Sfânt. Momentele de închinare devin uneori adevărate ”beții spirituale”. Oamenii sunt în transă la anumite cântări, unii aproape de orgasm spiritual. Se caută senzații intense și plăcute. Se urmărește găsirea acelor stări intense de spiritualitate, ceva ce caută religiile care pun omul în centru și nu pe Hristos, ceva gen yoga, unde cel mai important e să simți plăcere până la urmă. În cazul acesta muzica este un înlocuitor super. Merg oamenii la biserică și cei de la ”laudă și închinare” le oferă momente de relaxare totală, momente de plăcere intensă. Când ies din biserică se simt, cum altcumva decât, ”extraordinar” crezând că Duhul Sfânt e cel ce le-a dat senzația.

E la modă să închizi ochii și să ridici mâinile, căutând febril senzația prin colțurile minții, căutând acel ”g-spot” spiritual și dacă ”echipa de laudă și închinare” se știe cu meseria, nici nu mai e nevoie de predică, plăcerea e garantată și omul poate ieși pe hol în timpul predicii , că oricum a atins plăcerea spirituală. Se caută înlocuitor pentru Duhul Sfânt și muzica e unul bun și acceptat. Nu? Ce e rău în muzica de închinare? Ce dacă repetă ca la incantații acel dute-vino halucinant, ritmic și senzitiv? Ce dacă ritmul sau melodia sunt împrumutate de la muzica demonică? Ce dacă sună mai degrabă a melodie pe care dansează cadânele? Dacă e spre slava Domnului, hai să ne bucurăm, că ne dă senzații plăcute.

Avem impresia că, dacă ne simțim bine la biserică e de la Duhul Sfânt. Dar impresia asta, poate fi falsă în cele mai multe cazuri. Nu găsim în Scripturi că Duhul Sfânt se angajează sau e trimis să ne ofere plăcere. Zac Poonen spunea într-un mesaj de acum câțiva ani, că unii folosesc biserica și muzica de acolo ca pe un bar. Se duc să își ”înece amarul” care îl au acasă sau în viață, se simt tare bine acolo, ”în prezența Duhului”, iar când se întorc acasă zbiară, țipă, se poartă urât cu cei dragi, consumă substanțe sau imagini, etc. Asta nu e lucrarea Duhului Sfânt, dacă ar fi, s-ar menține, pentru că El ne locuiește nu e doar la biserică.

Oare nu a ajuns muzica din biserici un înlocuitor al Duhului Sfânt pentru mulți? Ritm, bas, perfecțiune, lumini specifice din ce în ce mai des, repetiție obsedantă, apel la deconectare, urcare pe culmi. Cam seamănă cu acte sexuale, deși comparația s-ar putea să deranjeze pe mulți. Ce căutăm în închinarea de la biserică? Plăcerea noastră? Senzația noastră? Înlocuitori pentru ceva? Cine e beneficiarul închinării? Noi? Ce facem dacă ”grupa de închinare” nu ”se mișcă mai cu talent”… iată întrebări de meditat. Nu, nu am ceva cu închisul ochilor, cu ridicatul mâinilor, cu cântatul, ci cu folosirea lor pentru plăcerea personală și pentru a găsi senzații care să ne amăgească că suntem ce o cale bună.

Păna una alta, muzica nu va putea înlocui niciodată Duhul Sfânt, nici măcar la închinarea din biserici. Muzica are rostul, rolul și locul ei, nu poate fi folosită aiurea. Prea este folosită greșit, ca fundal sonor emoționant la seri de evanghelizare, ca momeală să chemăm oamenii ”la Domnul”, ca băutură care să ne ofere satisfacție prezenței Duhului Sfânt, ca motiv de frecventat biserica etc. Muzica poate fi un păcat, dacă nu e folosită adecvat, Duhul Sfânt nu poate fi înlocuit de muzică.

preluare http://www.filedinjurnal.ro/

Liceul Teologic Baptist Reșița 2015 singurul cu promovare 100% din județ

We are praying for you! Happy Birthday USA!

„Hallelujah” – Côr Glanaethwy

„Côr Glanaethwy”, în finala concursului „Britain’s Got Talent – sezonul 2015” au urcat pe scenă 160 de persoane originare din Bangor, Gwynedd, Ţara Galilor, care au făcut ca întreaga asistenţă să vibreze fascinată de armonia vocilor surprinzătoare care au interpretat la unison o versiune specială a compoziţiei lui Leonard Cohen, „Hallelujah”.

SUA a legalizat căsătoriile homosexuale

 vocatie
Pe 26 iunie Tribunalul Suprem al SUA a emis decizia cazului Obergefell v. Hodges in care a inventat un drept la casatorii homosexuale si a impus celor 50 de state americane sa recunoasca casatoriile homosexuale incheiate in alte state. Decizia a fost facuta cu un vot de 5 la 4, in Tribunalul Suprem fiind 9 judecatori. Evident deci, existenta unui drept la casatorii homosexuale a fost determinata de un singur om, un singur judecator, un singur vot, pentru o intreaga natiune de 320 de milioane de oameni. Un singur om a schimbat cursul istoriei si a decis soarta institutiei multimilenare numita „casatorie” ori „familie”, institutia care a facut posibila aparitia societatii, a civilizatiei, a politicii si a statului. Institutia care i-a dat viata Judecatorului Kennedy, judecatorul creditat de observatorii juridici ca fiind cel care a dat votul decisiv in favoarea recunoasterii unui drept la casatorii homosexuale. Decizia Obergefell a fost echivalentul unui curtemur de pamint. A clatinat istoria si civilizatia, a clatinat fundatiile societatii, iar victimele cutremurului inca sunt numarate. In timp, numarul va creste, fara indoiala, si noi toti vom deveni, mai devreme ori mai tarziu, victimele acestui cataclism ori tsunami care a facut valuri in toata lumea, de la miazanoapte la miazazi, si de la rasarit la apus. A fost, insa, un cutremur silentios, fara zgomot, care a cutremurat sufletele oamenilor iar sufletele multora le-a ucis.
 
E una cind Luxemburgul legifereaza casatoriile homosexuale prin act legislativ. E alta cind Irlanda, doar acum o luna, a facut la fel prin referend national. Dar e cu totul altceva, si implicatiile mult mai serioase, cind Statele Unite o face. E vorba de, pina recent, cea mai redutabila „super putere” („superpower”) cunoscuta istoriei, cea ma avansata si influenta. O tara care cu citeva sute de ani in urma a fost aleasa de refugiatii crestini ai Europei pentru a cladi Noul Ierusalim aici pe pamant. O tara noua cu inceputuri noi, pe fundamente in intregime crestine. Viziunea lor, inceputa cu proclamatia primilor naufragiati europeni ajunsi cu viata la Plymouth Rock, a ajuns la un final tragic pe 26 iunie cind Tribunalul Suprem a decis ca America nu mai este o tara crestina asa cum irlandezii au facut-o, la rindul lor, pe 22 mai. O majoritate simpla de doar un judecator a decis ca mostenirea valorica crestina a Americii si a Lumii Crestine trebuie data la o parte in numele „egalitatii” intre oameni si al „demnitatii” fiintei umane. Dintr-o data, Judecatorul Kennedy a descoperit ceea ce Dumnezeu a decis de la intemeierea Lumii si ceea ce crestinii au propovaduit de 2000 de ani – fiinta umana are dreptul la demnitate prin virtutea faptului ca este o fiinta umana facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dar a inteles mandatul crestin in sens eronat. Demnitatea fiintei umane consta in a-si ajusta gandirea si comportamentul in conformitate cu natura data lui de Dumnezeu si intre perimetrii impusi lui de natura lui ca om.
Decizia din 26 iunie, insa, e unica si din alte puncte de vedere. Daca celelalte state ale lumii, aproape 20, care pina in prezent au legiferat un drept la casatorii intre persoane de acelasi sex, au facut-o prin act legislativ, ori referend national in cazul Irlandei, decizia aceasta a fost facuta de un tribunal suprem in cazul Americii, nu de un act legislativ. In sensul acesta, 26 iunie a fost punctul de lansare al unei noi revolutii americane – una de demolare prin decizie judecatoreasca a institutiei familiei si casatoriei naturale. De-a lungul anilor v-am informat periodic ca statele americane au interzis prin referenduri constitutionale casatoriile homosexuale. In doar citiva ani 30 de state au adoptat astfel de amendamente, majoritatea dintre ele cu un procent ridicat de participare la vot si cu un procent ridicat de respingere, 81% in cazul statului Tennessee si 78% in cazul Texasului. Judecatorul Kennedy a anulat, prin decizia lui, toate aceste amendamente. Decizia lui e, astfel, un atac fara precent la adresa democratiei si a statului de drept. Un om a anulat decizia a milioane de americani. Se estimeaza ca in cele 30 de referenduri constitutionale care au interzis casatoriile homsoexuale au votat, impotriva lor, peste 60 de milioane de adulti. Kennedy a ignorat opinia, valabil si constitutional exprimata, a acestor oameni substituindu-si propria opinie opiniei lor.
Opiniile dizidente ale Judecatorilor Roberts, Scalia, Alito, si Thomas afirma cu ingrijorare ca democratia americana e prima si cea mai mare victima a deciziei din 26 iunie. Ca, in plus, confidenta cetateanului de rind in democratie si statul de drept, a fost subminata, iar spiritul civic al natiunii a fost ranit. La ce foloseste, au intrebat ei, ca cetatenii sa initieze referenduri constitutionale, sa se implice in conformitate cu regulile democratiei si cele constitutionale, sa investeasca resurse umane si financiare enorme in promovarea unei viziuni colective a familiei si casatoriei, doar ca toate aceste eforturi, in final, sa fie anulate, prin dicizia unui singur om? Acesta a fost semnalul de alarma tras de Judecatorul Scalia: „I write separately to call attention to this Court’s threat to American democracy”. („Scriu separat sa atentionez asupra amenintarii pe care acest Tribunal o prezinta fata de democratia americana”) Adauga el: revizionismul judecatoresc, mereu impachetat in doctrina libertatii, fura de la cetateni libertatea cea mai mare pe care ei o au: libertatea de a se guverna singuri. In cazul Americii, ea a fost furata pe 26 iunie de 5 avocati imbracati in robe judecatoresti care se cred mai inteligenti ca restul societatii, deasupra istoriei, mai sofisticati, mai cu nasul pe sus, aroganti, imbatati dupa prestigiu, lipsiti de prudenta.
 
Decizia lui Kennedy a institutionalizat revolutia sexuala in America. Daca pina acum ea a fost validata ici si colo de legi ale diferitelor state, acuma ea a devenit legea intregii tarii, ori, cum spun americanii, „the law of the land”. Odata institutionalizata, aceasta revolutie va inflenta natiunea, cultura, civilizatia, relatiile sociale, biserica, credinta, religia, si toate celelalte aspecte sociale, economice si legislative ale Americii. Nimic nu va ramine neatins si neinfluentat de ea. Ideologia sexuala se va extinde, va deveni tot mai aberanta, isi va lua locul in scoli, amfiteatre, biserici, teologie, mass media, ne va murdari mintile si va desacraliza mintile inocente ale copiilor. Concret, agenda revolutiei sexuale va continua sa fie validata de tribunale si legislaturi: poligamia, poliamoria, pedofilia, incestul, pornografia, placerea si hedonismul. Consecintele acestor anormalitatii sunt usor de inteles si previzibile: declinul demografic va continua, procrearea responsabila va inceta, casatoria si familia nu isi vor mai avea rostul, dezorientarea sexuala se va intensifica, declinul moral se va accentua, civilizatia se va prabusi, promovarea virtutilor biblice privind sexualitatea – printre ele abstinenta ori monogamia- va fi stigmatizata. In plus, cum afirma Judecatorul Alito, odata institutionalizata, revolutia sexuala, va devora pe cei care nu sunt de acord cu ea. Va devora in special crestinii si persoanele religioase, de oricare afiliere, care cred in, si promoveaza, o viziune ortodoxa si biblica a casatoriei si familiei.  Daca Tribunalul Suprem, a adaugat Alito, isi aroga autoritatea sa „inventeze un nou drept si sa il impuna intregii societatii”, intreaga America trebuie sa fie ingrijorata. Caci odata arogata, aceasta autoritate devine politica in timp si aservita grupurilor minoritare cu obiective extremiste.
 
Notam ca dintre cei 9 judecatori ai Tribunalului Suprem SUA 6 sunt catolici si 3 evrei. Majoritatea celor 5 care au decretat un drept constitutional la casatorii homosexuale a fost alcatuita din cei trei judecatori evrei si doi catolici. Kennedy frecventeaza biserica iar sotia lui e cunoscuta ca fiind o femeie pioasa. Judecatorii evrei, in intregime secularizati, probabil ca nu au nimic nici in clin nici in maneca cu invataturile Scripturii privind moralitatea ori institutia casatoriei.  Dar ce scrie Biblia la Facerea 2:24 e un adevar universal pentru evrei si crestini. Cum deci este posibil ca niste judecatori crestini sa discrediteze casatoria naturala si familia naturala si sa le redefineasca dupa un sablon radical secular? Raspunsul e simplu – pentru acesti judecatori invataturile crestine sunt mai putin relevante decit cele seculare. Asta ne constrange sa ne intrebam care este rolul crestinului in societate? Observatorii americani in tema noteaza, cu oroare, ceea ce Judecatorul Scalia remarca cu stupoare si amaraciune – intre cei 9 judecatori supremi ai Americii nu exista nici un evanghelic, cu toate ca ei alcatuiesc mai bine de 25% din populatia Americii, nici un protestant, cu toate ca ei alcatuiesc 45% din populatia Americii,  catolicii 20%, iar evreii doar 1.9%. Tribunalul Suprem nu reflecta mostenirea spirituala a cetatenilor Americii. Aceasta a fost alarma lansata de Judecatorul Scalia: cei 9 sunt educati in facultatile de drept de varf ale Americii, Harvard ori Yale, patru dintre ei parvin din New York City, si 8 parvin de pe coasta de est a Americii. Pretind sa cunoasca viata omului de rind, dar nu o cunosc. Pretind sa inteleaga pulsul cetateanului de rind, dar nu il cunosc. Ei constituie patriciatul societatii americane, nascuti in purpura, indoctrinati sa se considere mai inteligenti si destepti ca restul oamenilor, oamenii „alesi” ai societatii. Dar, amintea Scalia, citind din Cartea Pildelor, „mandria merge inaintea cadarii”. Caderea aici fiind, in opinia lui, democratia americana.
 
Vor exista, insa, si consecinte globale. Iar Romania, si, mai ales, crestinii Romaniei, adica celor care inca le pasa, trebuie sa fie cu atentie. Din 2008 incoace Administratia Obama a promovat cu agresivitate homosexualitatea in toata lumea. Romania nu a fost exceptie. Tot mai multi homosexuali sunt numiti ambasadori americani in capitalele lumii. Tot mai multi dolari sunt alocati pentru promovarea drepturior homosexualilor in restul lumii. La inceputul anului Administratia Obama a desemnat un ambasador special, asa numit „ambassador at large”, pentru promovarea drepturilor homosexualilor in restul lumii. Curind, acest ambasador homosexual va veni si in Romania, probabil impreuna cu „sotul” lui, si va avea intruniri speciale cu liderii politici ai Romaniei in care li se va cere, ori impune, sa acorde drepturi homosexualilor tarii. Deja steagul homosexual flutura la ambasada SUA din Bucuresti. Asa flutura si in alte tari ale lumii. Tarilor sarace li se va spune ca nu vor mai primi dolari daca nu vor dezincriminaliza actul murdar si nenatural al sodomiei sau nu vor legaliza casatoriile sodomite.
 
Cine va putea stopa aceasta avalansa a murdariilor sexuale? Doar alegerea in Casa Alba a unui presedinte republican. Toti candidatii republicani la presedintia Americii din 2016 se declara impotriva casatoriilor homosexuale. Dar chiar daca vor castiga Casa Alba in 2016 va fi prea tarziu. Caci decizia din 2015 a Tribunalului Suprem SUA a fost deja pecetluita in 2008 cind Obama a fost ales Presedinte al Americii. Ironic, el a fost ales cu sprijinul tinreilor crestini americani. Sondaje de opinie facute in 2008 indicau ca majoritatea tinerilor crestini americani l-au votat pe Obama intr-un act de rebeliune impotriva parintilor lor conservatori. Odata ajuns Presedinte, Obama a numit doi judecatori in Tribunalul Suprem, pe evreul Kagan si pe catolica Sotomayor. Ambele au votat pentru casatorii homosexuale. Va lua mult timp si enorm capital politic pentru a schimba compozitia judecatorilor Tribunalului Suprem si a re-evalua viabilitatea constitutionala a casatoriilor homosexuale.
 
Casatoriile homosexuale au devenit o realitate in America prin votul unui singur om. Unul care se autodefineste ca fiind crestin. Cei care cititi aceste randuri si doriti sa schimbati voi cursul istoriei, spre bine, sunteti invitati sa lasati nepasarea ori indiferenta. Sa nu mai fiti spectatori ai istoriei ci fauritori ai ei spre bine. Sa va implicati in treburile societatii promovind valorile crestine. Sa aspirati sa ajungeti in locurile infleunte ale societatii pentru a schimba lucrurile inspre bine. O vocatie speciala e adresata bisericilor si liderilor nostri religiosi. E nevoie de o teologie clara si biblica a valorilor, a casatoriei, a familiei.
 
Rod Dreher e un comentator crestin american. Nu e pastor nici preot. E unul ca si noi, un om simplu care duce pe umerii lui povara valorilor si a familei crestine. Dar e si un intelectual cu o minte ascutita, ganduri penetrante si cu o audienta larga. Locuieste intr-o zona rurala din Louisiana, departe de centrele „importante” ale vietii politice, intelectuale si religioase ale Americii. In mai a publicat pe blogul lui un comentariu cu iz profetic care contine citeva idei care ni s-ar aplica si noua, crestinilor romani. Vremurile in care traim, zice el, nu sunt vremuri normale pentru crestini. America a devenit o tara post-crestina.  In sensul ca oamenii continua sa mearga la biserica, dar religiozitatea lor nu se reflecta in principiile normative ale spatiului public. Daca acum societatea americana e post-crestina, in viitor va deveni, zice el, anti-crestina. Care e remediul, intreaba el? Cultivarea credintei si a moralitatii in copiii nostri. Acest comentariu trebuie sa ne preocupe si pe noi. Daca pina acum am crezut ca ceea ce se intimpla in Scandinavia si, acum, in America, nu se va atinge de noi si civilizatia noastra traditionala si crestina, e vremea sa ne trezim din somn. In lumea globala in care Dumnezeu a harazit sa traim nu mai suntem si nici nu mai putem ramine ori trai izolati. Vom supravietui valului secularist doar pastrind, dar si lasind in urma, mostenirea spirituala primita de la parintii nostri. La randul nostru trebuie si noi sa cultivam credinta si valorile in copiii nostri. Avem mai putin nevoie de vedete crestine si mai mult de crestini autentici si de fapte autentic crestine. De oameni simpli care isi adapa sufletul din Scriptura, isi conformeaza viata si valorile dupa ce scrie ea, si umbla in teama de Dumnezeu. Un exemplu remarcabil e o femeie care timp de 63 de zile inainte de iunie 26 a stat pe treptile Curtii Supreme rugindu-se ca judecatoii supremi ai Americii sa nu legalizeze pacatul. [Detalii: http://thefederalist.com/2015/07/01/meet-the-lone-same-sex-marriage-opponent-outside-the-supreme-court/]