Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

O tânără profesoară, cu vizibile tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi îi întreabă dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind, de fapt, ce e un ateu şi dorind să fie şi ei ca şi profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie. O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime şi nu ridică mâna. Profesoara, observând-o, o întrebă de ce s’a decis să fie diferită.

– Pentru că nu sunt atee, răspunse fetiţa.
Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce eşti?
– Sunt creştină.
Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi: de ce este creştină?
– Ei bine, am fost crescută să’L cunosc şi să’L iubesc pe Hristos. Bunicii au fost creştini, mama este creştină, la fel şi tata, aşa sunt şi eu.
Profesoara s-a înfuriat:

– Ăsta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă maică-ta ar fi o idioată şi la fel şi taică-tău? Ce ai fi tu atunci?  Fetiţa tăcu puţin şi răspunse zâmbind: