Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

Cu câţiva zeci de ani în urmă, un muncitor de la fabrica de maşini a lui Henry Ford, din Detroit, a ajuns să îşi predea inima Domnului Isus. Şi ca să arate întregii lumi că şi-a schimbat viaţa, a cerut să fie botezat într-un râu în Detroit …iar apoi, ca orice făptură nouă în Christos, omul a început să-şi restructureze viaţa… în detaliu.

Toate au mers fantastic de uşor – până a dat în garaj de o ladă cu scule. Lângă lada aia a stat mult şi s-a tot gândit. A început să se mişte în jurul ei… amintindu-şi cum  adunase aceste scule de-alungul anilor. Erau scule fantastic de bune, scule pe care le …“împrumutase” de la locul de muncă… pe rând – azi o sculă, mâine o altă sculă… Pe vremea aceea nu era atâta tehnologie şi munca se făcea mai mult manual. Sculele pe care le primeau erau de cea mai bună calitate şi erau uşor de “uitat” prin buzunare… iar în faţa lui stătea acuma o  ladă destul de mărişoară – plină pâna sus cu sculele furate.

Ce să facă? Dacă se duce să mărturisească ce a facut, îşi va pierde serviciul în mod sigur… Într-adevăr, o problemă complicată. Să nu spună? Cum să trăiască aşa?

Până la urmă… îşi luă inima în dinţi, şi cu lada în mână se prezentă a doua zi la lucru. Puse lada cu scule în faţa şefului lui şi îi mărturisi totul. Şeful lui rămase încremenit. Ce să facă? Nu-i venea să îl concedieze pe omul asta care era unul dintre muncitorii cei mai destoinici pe care-i avea… Ridică şapca… se scarpină în cap… şi luă lada subsuoară şi se duse la maistru lui şi…îi povesti şi lui toată povestea – apoi îl intrebă ce să facă… Maistrul lui… îl cunoştea şi el pe omul cu sculele. Nici el nu voia să-l dea afară… aşa că luă lada şi se duse cu ea la directorul fabricii.

Directorul ascultă toată povestea… şi amuzat, îi zise…

-Ştii ce? Henry e plecat în Europa. Am să-i scriu o telegramă şi am să-i prezint situaţia. Să vedem ce hotărăşte el…

Şi într-adevăr a scris telegrama şi a sfârşit cu întrebarea…  -Spune-ne acum ce să facem?

Şi răspunsul veni promt şi scurt…

-“Botezaţi de urgenţă întreaga fabrică! Stop. Dacă e posibil, botezaţi întreg oraşul Detroit!”

            Henry

Un olar experimentat, atunci când frământă lutul simte ce poate sau ce nu poate face din acel material. Olarul amator nu poate face deosebirea, lucru arătat şi de produsele sale. Atunci când nu respecţi materia primă, realitatea va deveni inamicul tău.

Cuvântul vocaţie provine din cuvântul voce din limba latină. Distingerea chemării implică ascultarea cu atenţie.

Dacă îţi astupi urechile şi alergi după ceva la ce nu ai fost chemat şi nici nu eşti echipat să faci, vei ajunge să trăieşti cu teamă constantă care îţi va şopti: „încerci să faci un lucru la care Dumnezeu nu te-a chemat!” Curajul de a recunoaşte ceea ce nu eşti aduce o mare eliberare; lipsa acestuia te ţine legat…

Parker Palmer a scris: „Nu îţi poţi alege vocaţia, ci trebuie să-ţi laşi viaţa să-ţi vorbească.” Poate ai fost creat să înveţi şi prin învăţare să aduci foloase altora. Dacă e aşa, te vei simţi atras de lucruri cum ar fi cititul, reflectatul, scrisul şi învăţarea altora.

Filozoful Mortimor Adler vorbeşte despre acele minţi luminate care au fost chemate la ceea ce numeşte el „masa marilor conversaţii ale rasei umane”. Ştiţi ce? Nouăzecişinouă la sută dintre noi nu vom fi chemaţi niciodată să luăm loc la acea masă. însă putem să auzim odată „Vino, slugă bună şi credincioasă! “Matei 25:31 Lucrul acesta este promis celor care vor deosebi chemarea lui Dumnezeu, o vor accepta şi îşi vor dedica viaţa împlinirii acesteia.

„ Unii oameni spun: “Dumnezeu nu îmi va cere niciodată să fac ceva ce nu pot.” Eu am ajuns în acel punct al vieţii în care dacă aş şti că pot face singur lucrul cu care am fost însărcinat, aş şti că probabil acel lucru nu vine de la Dumnezeu. Sarcinile pe care Dumnezeu le trasează în Biblie sunt întotdeauna de mărimea Sa. Acestea trec întotdeauna dincolo de ceea ce oamenii pot face, deoarece El vrea să îşi demonstreze natura, puterea şi bunătatea lumii care îl priveşte.”

Henry Blackaby