Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

“El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie.”

Care e sursa bucuriei mele? Ce lucruri mă fac să tresar de fericire, să cânt de bucurie, să explodez de entuziasm? Pentru că dacă toate astea își găsesc împlinire în lucrurile de pe pământ, ce se întâmplă când ele dispar? Ce se întâmplă cu veselia și zâmbetul meu când sursele bucuriei mele nu mai există? Ce se întâmplă când nu mai sunt apreciat, nu mai sunt iubit, îmi pierd locul de muncă sau casa, sau pe cineva din familie? Când toate lucrurile de aici de pe pământ îmi sunt luate și nu mai rămân cu nimic, mai e vreun motiv real pentru care să fiu bucuros? Când Cristos e în inima mea, El e bucuria mea, El e pricina mea de laudă, nu am niciun motiv pentru care fața să îmi fie posomorâtă, inima întristată. Adâncimea, înălțimea, lățimea, sănătatea, notele, familia, slujba, cariera, facultatea, iubita, NIMIC nu mă poate despărți de Cristos, în care găsesc bucurie din belșug. Tot ce am pe pământ mi se poate lua, pentru că în definitiv nimic nu îmi aparține. Doar Cristos, El e singurul care rămâne al meu pe vecie, El e moștenirea mea și averea mea. În El, chiar de sunt sărac, sunt bogat, pentru că Îl am ca Dumnezeu și Tata pe Creatorul Universului.

Cântă inima mea cântări de laudă neîncetat pentru Mântuitorul meu? Tresaltă sufletul meu la auzul cuvintelor Lui? Vibrează întreaga mea ființă când stau în rugăciune înaintea Lui?

“vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, că sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre”.