Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin

O, om!… ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai, 
de pilda ce la alţii-o dai, 
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
în viata ta, în toată, 
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... şi-n veci nu-l mai aduni, 
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odată.

Ai spus o vorbă – vorba ta, 
mergând din gură-n gură, 
va veseli sau va-ntrista, 
va curăţi sau va-ntina, 
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis, 
spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare – viersul tau
rămâne dupa tine
îndemn spre bine sau spre rău, 
spre curăţie sau desfrâu, 
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine!

Arăţi o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea, 
va prabuşi sau va-nălţa, 
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă – viaţa ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita, 
cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
ori fericirea-n veci prin ea, 
ori chin pe totdeauna!…

O, om!... ce mari răspunderi ai, 
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai, 
ce laşi prin pilda care-o dai, 
pe mulţi, pe mulţi, mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincios, 
cu grijă şi cu teamă!
Să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Căci pentru toate, ne-ndoios, 
Odata vei da seama!... 

Traian Dorz

Am vrut să-mi dai, Isuse, pacea,
Câteva grame, la cântar;
Dar Tu când dai, nu dai cu gramul,
Ci dai cu sacii plini cu har!

Am vrut cu ceasul de la mână
Să ştiu cât ţine Mila Ta…
Dar cum să-ncapă în minute
Ce nu se poate măsura?

Am vrut la masa îndurării
Să gust ce bun şi mare eşti;
Dar am venit cu linguriţa,
Iar Tu dai bogăţii cereşti.

Şi vrut-am să-Ţi măsor Puterea
În kilowaţii de curent,
Ca şi cum ar putea să intre,
Tot soarele-ntr-un filament.

Am vrut setos, din Apa Vieţii
Măcar un păhărel să beau;
Dar Duhul mi-a zis: „Ia găleata!
Eu, Niagara vreau să-ţi dau!”

Am vrut cu rigla mea de calcul
Să ştiu precis cât m-ai iubit…
Isuse, văd că sunt ridicol:
Cum să măsor un infinit ?!

Petru Popovici