O, om!… ce mari raspunderi aide tot ce faci pe lume! De tot ce spui în scris sau grai, de pilda ce la alţii-o dai, căci ea mereu spre iad sau rai pe mulţi o să-i îndrume! Ce grijă trebuie să pui în viata ta, în toată, căci gândul care-l scrii sau spui s-a dus... şi-n veci nu-l mai aduni, dar vei culege roada lui ori viu, ori mort odată. Ai spus o vorbă – vorba ta, mergând din gură-n gură, va veseli sau va-ntrista, va curăţi sau va-ntina, rodind sămânţa pusă-n ea de dragoste sau ură. Scrii un cuvânt – cuvântul scris e-un leac sau e-o otravă! Tu vei muri, dar tot ce-ai zis rămâne-n urmă-un drum deschis înspre Infern sau Paradis, spre-ocară sau spre slavă. Spui o cântare – viersul tau rămâne dupa tine îndemn spre bine sau spre rău, spre curăţie sau desfrâu, lăsând în inimi rodul său de har sau de ruşine! Arăţi o cale – calea ta în urma ta nu piere. E calea bună sau e rea, va prabuşi sau va-nălţa, vor merge suflete pe ea spre rai sau spre durere. Trăieşti o viaţă – viaţa ta e una, numai una; oricum ar fi, tu nu uita, cum ţi-o trăieşti, vei câştiga ori fericirea-n veci prin ea, ori chin pe totdeauna!… O, om!... ce mari răspunderi ai, tu vei pleca din lume! Dar ce scrii azi, ce spui în grai, ce laşi prin pilda care-o dai, pe mulţi, pe mulţi, mereu spre rai sau iad o să-i îndrume. O, nu uita!... fii credincios, cu grijă şi cu teamă! Să laşi în urmă luminos un grai, un gând, un drum frumos! – Căci pentru toate, ne-ndoios, Odata vei da seama!... Traian Dorz

Lasă un comentariu