„Caut pe fraţii mei…“ (Geneza 37.16)
Îmi caut fraţii pe ogoare,
Bătuţi de vânt şi arşi de soare;
Nu pentru că aştept răsplata:
Le-aduc merinde de la Tata!
Vă caut, fraţii mei de cruce,
Căci mi-este drag a vă aduce
Din Pâinea vieţii o felie
Şi-un strop, măcar, din Apa Vie...
* * * * * * *
Îmi caut fraţii sub povară,
Bătuţi de ger şi arşi de vară;
Nu doar privindu-i de pe margini,
Ci să le fiu părtaş la sarcini.
Vă caut, robi de bunăvoie,
Căci bine ştiu c-aveţi nevoie
De umeri ce sub jug se-apleacă,
Nu de leviţi grăbiţi să treacă...
* * * * * * *
Îmi caut fraţi vâslind spre maluri,
De trudă frânţi, izbiţi de valuri;
Vin să le spun o vorbă bună,
Trăgând năvodul împreună.
Vă caut, buni pescari de oameni
Şi-ai Regelui din slavă fameni,
Măcar să vă cârpesc o mreajă,
Acum, la cea din urmă strajă...
* * * * * * *
Îmi caut fraţii care-nfruntă
Împotrivirea cea mai cruntă;
Să fiu în oastea ce nu doarme
Măcar un purtător de arme.
Ostaşi viteji, din nou vă caut,
Nu pentru-a vă cânta din flaut,
Ci-ngenunchind cu voi în rugă
Să-i punem pe duşmani pe fugă...
* * * * * * *
Îmi caut fraţii ce-n durere
Doresc un strop de mângâiere;
Să-i calc pe urme lui Barnaba,
Plângând cu cei ce strigă „Aba!“
Vă caut, sfinţi cu stare-naltă,
Ce sunteţi sub ciocan şi daltă;
Voi pune, fără vreo dojană,
Balsam alinător pe rană...
* * * * * * *
Îmi caut fraţii ce suspină
Şi gem când văd atâta tină;
Vreau să le-mprospătez în minte
Profetice şi vii cuvinte.
Vă caut, martori ai dreptăţii,
Străjeri pe crestele cetăţii,
Să dăm cu toţi semnale clare
Că Mirele-n curând apare...
* * * * * * *
Ah, fraţii mei, puţini la număr,
Să punem umăr lângă umăr
Lărgind prin râvna hărniciei
Hotarele Împărăţiei.
Al nostru Frate, Cel mai mare,
Să toarne binecuvântare
Ca-n sfânta dragostei frăţie
Să fim toţi una, pe vecie...
Ticu Moisa

Lasă un comentariu