Discuţia cu doamnă în vârstă despre credinţa în Dumnezeu a ajuns la un punct atât de penibil, încât a trebuit să o întrerup pentru a nu discuta contradictoriu.
– Stimată doamnă, pot să vă întreb cum vă merge cu sănătatea?
-Bat în lemn.
– Iertaţi-mă, ce înseamnă: „Bat în lemn”?
– Ca să nu-mi aducă nenorocire.
– Deci, respingeţi credinţa în Dumnezeul cel viu şi adevărat, dar credeţi în bătutul în lemn! Ciudat!
Fiecare om are o credinţă. Unul spune: eu cred în destin; altul zice: eu cred în Providenţă; altul crede în sfântul cutare; altul crede în lemn. Credinţa în lemn este veche. Profetul Isaia a scris: „Nici unul n-are minte, nici pricepere să-şi zică: «Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o… Să ma închin înaintea unei bucăţi de lemn?»” (Isaia 44.19).
Credinţa în lemn este idolatrie condamnată de Dumnezeu. Adevarata credinţă mântuitoare este în Isus Hristos care a murit pe lemnul crucii. De aceea să ne închinăm, prin credinţă, Mântuitorului, nu lemnului!
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 