Un cuplu de pensionari călătorea de-a lungul ţării cu maşina. Cei doi s-au oprit la un restaurant pentru masa de prânz. La plecare, femeia şi-a uitat unica pereche de ochelari pe masa restaurantului. După mai mult de 30 de kilometri parcurşi şi-a dat seama că nu-i mai are. Iar pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, soţul a mai trebuit să mearga încă 20 de kilometri mai departe pe autostradă până ce a putut întoarce maşina … Soţul a bombănit tot drumul înapoi:
-Aşa faci tu mereu, tu întotdeauna uiţi, tu niciodată nu iei aminte, uite ce vreme pierdută…
Iar biata de ea nu îndrăznea să mai spună nimic, simţindu-se vinovată…. Ah, cum a putut să fie atât de uitucă?
Au ajuns la restaurantul cu pricina şi în timp ce soţia cobora din maşină să se ducă după ochelari, soţul i-a spus:
-Pentru că tot am bătut atâta drum pentru ochelari, dacă tot te duci înăuntru dupa ei, să iei şi portofelul meu lăsat pe scaunul pe care am stat!
Suntem gata sa ne supărăm, sărind afectaţi, jigniţi, ofensaţi pentru lucruri mici. Şi în acest timp uităm de bârnele din ochii proprii..